1. Marea Mediterană: date generale2. Biodiversitatea în bazinul mediteranean.
3. Poluarea în cifre
4. Impactul antropic asupra Mediteranei
Marea Mediterană este considerată leagănul civilizatiei europene, cea mai veche arie de locuire din Europa, prin urmare şi prima regiune afectată de poluare din Europa. De când au apărut oa-menii a început şi poluarea. Iniţial prin defrişări pentru a obţine terenuri de cultură, apoi casnică (de-şeurile inerente), apoi datorită transporturilor navale (datorat ambarcaţiunilor care utilizează com-bustibili fosili) şi în fina cea mai periculoasă şi mai dezvoltată formă de poluare dintre toate, cea in-dustrială, Mediterana a fost afectată în cel mai grav mod cu putinţă.
1. Marea Mediterană este parte componentă a Oceanului Atlantic, fiind înconjurată în tota-litate de pământ: în nord de Europa, în sud de Africa, iar în est de Asia. Comunicarea cu Oceanul Planetar se realizează prin intermediul Str.Gibraltar şi în ultimele două secole a Canalului Suez. Supra-faţa totală a mării este de aproximativ 2,5 milioane de km² fiind una din cele mai extinse mări ale lumii. Adâncimea medie este de 1500m, iar cea mai mare adâncime a fost înregistrată în fosa Calypso, 5267 m. Lungimea totală a coastelor este de 46.000 km. Un prag submarin în dreptul insulei Sicilia (str. Sicilia) şi a coastei tunisiene, împarte marea în două bazine secundare: Mediterana Vestică, având o suprafaţă de 0,85 mil. km², şi Mediterana Estică, mai mare, cu o suprafaţă de 1,65 mil.km².
Aspectul general al coastelor Mediteranei au fost mult modificate în ultimele secole datorită acţiunilor oamenilor, prin realizarea de canale, prin adâncirea şenalului de navigaţie în porturi, construirea de diguri. Marea Mediterană este marea cel mai intens tranzitată şi totodată cea mai poluată sub acest aspect. În ultimele decenii compoziţia chimică a fost mult modificată datorită poluării. Salinitatea s-a modificat la rândul ei datorită unui fenomen observat la nivelul întregului ocean planetar prin creşterea accentuată a evaporaţiei, fenomen legat de încălzirea globală. Des-chiderea canalului de Suez în 1869 a modificat enorm salinitatea Mării Mediterane.
Climatul mediteranean se caracterizează prin existenţa a patru sezoane destul de bine diferenţiate, dintre care iarna este sezonul polios, iar vara cel secetos. Cu toate acestea valoarea precipitaţiilor anuale variază de la 1200mm/an la Genova (Italia) până la valori mai mici de 100mm/an pe coasta tunisiană. În aceste condiţii flora şi fauna existente formează un ecosistem unic. Aria biogeografică a Mării Mediterane este dată de limita de existenţă a măslinului. Principalele asociaţii vegetale ale acestei zone sunt denumite macquis şi garriga (sau frigana în Pen. Balcanică), în funcţie de natura substratului pe care s-au dezvoltat. Solurile specifice sunt terra rosa şi solurile roşii.
În jurul Mediteranei trăiesc aproximativ 300 milioane de oameni, fapt care îşi spune cuvântul în momentul în care se caută sursele poluării. Marea Mediterană este totodată şi una din cele mai intes circulate zone de pe Glob şi una din primele afectate de poluarea datorată mijloacelor de transport.
2. Bazinul mediteranean ocupă o arie mai extinsă decât cea reprezentată de Marea Mediterană propriu-zisă. Ocupă porţiuni din trei continente, Europa, Asia şi Africa. În europa sunt delimitate trei peninsule (Iberică, Italică şi Balcanică) ale căror limite sunt marcate de Pirinei, de sistemul montan al Alpilor şi de munţii Balcani şi Rodopi. În vestul Asiei, bazinul mediteranean se extinde asupra unor porţiuni din vestul şi sudul peninsulei Anatolia. Include de asemenea Levantul, mărginit spre est şi respectiv spre sud de deşerturile Sirian şi Negev. În Africa, partea nordică a Maghrebului este influenţată direct de Marea Mediterană, fiind despărţită de Sahara prin sistemul munţilor Atlas.
Biodiversitatea în bazinul mediteranean este uimitoare. Aici se găsesc păduri unice, sem-pervirescente, formate în special din pin şi stejar, asociaţii de plante aromate şi plante întotdeauna verzi. În cele mai multe cazuri vegetaţia naturală a fost înlocuită de culturi agricole, iar acolo unde s-a dezvoltat o vegetaţie spontană, aceasta este reprezentată de plante sclerofile, fiind adeseori afectată de incendii, naturale sau provocate.
Bazinul mediteranean numără nu mai puţin de 22.500 specii de plante. Probabil, planta cea mai des asociată zonei mediteraneene este măslinul. Acestuia i se adaugă citricele şi plantele aromate ca busuiocul, levănţica, lemnul-dulce, rozmarinul, dafinul, salvia. Din totalul de 2.085.292 km² ai bazi-nului mediteranean, doar 98.009 km² au rămas neatinse de activitatea umană.
În bazinul mediteranean numărul de specii de plante este mare, ca şi biodiversitatea. Cut oate acestea, mamiferele şi al păsărilor endemice este relativ scăzut. Majoritatea provin din zone biogeografice extra-mediteraneene, cu o predominanţă a elementelor europene şi africane în rândul mamiferelor şi cu elemente euso-asiatice şi semiaride în cazul avifaunei. Cel mai mare nivel de endemism la nivelul faunei se înregistrează în rândul amfibienilor şi al reptilelor.
Din cele 22.500 de specii de plante clasificate aici, aproximativ 11.700 de specii nu se mai găsesc în altă parte. Cel mai mare nivel de endemism se întâlneşte in insule, peninsule şi vârfurile munţilor. Un număr mare de specii lemnoase prezintă un interes economic deosebit, fiind supuse exploatării din cele mai vechi timpuri, acum fiind ameninţate cu dispariţia. Aşa este cazul faimosului cedru de Liban (Cedrus libani); din faimoasele păduri care în Antichitate ocupau suprafeţe întinse în Asia Mică, nu au mai rămas acum decât câteva exemplare protejate de lege în Liban. Singurul palmier native din Europa, Phoenix theophrasti, este întâlnit pe un areal foarte mic din Creta şi în peninsula Datca din Turcia. Din păcate amândouă locaţiile sunt puternic afectate de dezvoltarea turismului, ceea ce pune în pericol existenţa acestei specii. Dintre mamifere, foca şi linxul sunt două din speciile cele mai puternic ameninţăre cu extincţia.
3. Cu toate că Marea Mediterană reprezintă doar 1% din oceanul Planetar, 6% din speciile marine existente sunt prezente în acest bazin. Toate sunt supuse unor transformări datorate modificării mediului natural, afectat de suprapopulare şi poluare. Cunoscută drept legănul civilizaţiei europene, Marea Mediterană a cunoscut de timpuriu efectele negative ale activităţii umane.
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a estimat că anual peste 650 mil.t ape menajere, 129.000 t ulei mineral, 60.000 t de mercur, 3800 t de plumb şi 36.000 t de fosfaţi sunt deversate în Marea Mediterană. S-a calculate că peste 70% din apele care ajung în Mediterana nu sunt tratate. Fiind şi una din cele mai importante rute de transport, în fiecare an în apa mării se scurg aproximativ un milion de tone de petrol brut din cauza accidentelor, a spălării tancurilor petroliere sau a facilităţilor portuare nedecvate.
Poluarea ajunge de asemenea în Mediterana şi prin intermediul râurilor: Pad, Ebro, Nil, Rhon, care aduc în principal substanţe folosite în agricultură şi ape industriale. Bazinul mediteranean fiind unul aproape complet închis, are o rată de înnoire a apelor extreme de scăzută (între 80 şi 90 de ani), ceea ce face ca poluarea să fie excesivă.
Previziunile nerealistice privind resursele energetice ale bazinului mediteranean au agravat problemele legate de poluare. Crizele sociale şi politice au afectat grav ecosistemele mediteraneene: în timpul celor 15 ani de război care au afectat Libanul, aproape întreaga pădure de cedri a fost distrusă.
Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă bazinul mediteranean este, în mod paradoxal tocmai apa, apa potabilă. Raritatea apei potabile, mai ales în nordul Africii, ca şi nivelul ridicat de poluare au atins cote alarmante. Se estimează ca până în anul 2025 una din două ţări va folosi în exces sursele de apă existente, fenomen care are deja loc în Malta şi în Cipru.
Apele subterane sunt importante, dar calitatea acviferului este dificil de menţinut la un nivel normal. Sursele de poluare alea cesteia includ agricultura, apele industriale şi pe cele menajere. Explo-zia demografică din estul şi sudul bazinului au făcut ca nivelul de toxicitate să crescă peste nivelul normal. Toate acestea au dus la adoptarea Convenţiei de la Barcelona privind protejarea mediului marin şi al apelor Mediteranei.
4. Impactul antropic asupra Mediteranei s-a produs în momentul în care primul om pescuit primul peşte. Din acel moment, echilibrul natural al ecosistemului mediteranean nu a mai fost acelaşi. Acţiunea omului asupra acestui mediu datează de mai bine de două milenii. Primele transformări ale mediului s-au produs în Antichitate, în prezent efectele activităţilor umane fiind din ce în ce mai grave şi mai accelerate.
De exemplu, deschiderea canalului de Suez în anul 1867 a creat o breşă prin care apa sărată din Marea Roşie a pătruns în Mediterana, crescând astfel nivelul salinităţii. Timp de mai multe decenii migraţia naturală fost împiedicată. Pe măsura ce nivelul salinităţii s-a apropiat de valori aproximativ egale între cele două mări, specii din Marea Roşie au migrat în Mediterana, practic colonizând-o. Majoritatea speciilor din Mediterana sunt specii care au provenit din Atlantic. În prez.ent se observă că procentul speciilor alohtone, de origine tropicală creşte în detrimental speciilor endemice, deoarece speciile din Marea Roşie sunt mai bine adaptate la lipsa hranei decât speciile din Atlantic. În plus, construirea barajului de la Aswan în 1960 a dus la o scădere a nivelului de apă proaspătă şi a nutrientilor care ajung în Mediterana, ceea ce a făcut ca mediul de viaţă să semene din ce în ce mai mult cu cel din Marea Roşie.
Cel mai mare impact pe care însă l-a avut omul asupra mediului mediteranean a fost defrişarea, mai ales prin incendiere care a afectat spaţii întinse. Landele, macquisul şi garriga sunt rezultate ale activităţii umane. Paradoxal numărul de specii din aceste formaţiuni secundare este drastic redus de lipsa focului. Defrişările au avut ca bază creşterea spectaculoasă a populaţiei. Pe ţărmurile Mediteranei trăiesc în prezent aproximativ 300 milioane de oameni. Creşterea populaţiei este spectaculoasă în nordul Africii, iar acceaşi suprafaţă de teren trebuie să hrănească mai mulţi oameni. Astfel, agricultura a devenit mai intensivă, pământul fiind exploatat la maxim. Ca urmare terenurile sunt afectate puternic de eroziune, iar deşertificarea este o altă problemă care afectează mediul mediteranean.
3. Poluarea în cifre
4. Impactul antropic asupra Mediteranei
Marea Mediterană este considerată leagănul civilizatiei europene, cea mai veche arie de locuire din Europa, prin urmare şi prima regiune afectată de poluare din Europa. De când au apărut oa-menii a început şi poluarea. Iniţial prin defrişări pentru a obţine terenuri de cultură, apoi casnică (de-şeurile inerente), apoi datorită transporturilor navale (datorat ambarcaţiunilor care utilizează com-bustibili fosili) şi în fina cea mai periculoasă şi mai dezvoltată formă de poluare dintre toate, cea in-dustrială, Mediterana a fost afectată în cel mai grav mod cu putinţă.
1. Marea Mediterană este parte componentă a Oceanului Atlantic, fiind înconjurată în tota-litate de pământ: în nord de Europa, în sud de Africa, iar în est de Asia. Comunicarea cu Oceanul Planetar se realizează prin intermediul Str.Gibraltar şi în ultimele două secole a Canalului Suez. Supra-faţa totală a mării este de aproximativ 2,5 milioane de km² fiind una din cele mai extinse mări ale lumii. Adâncimea medie este de 1500m, iar cea mai mare adâncime a fost înregistrată în fosa Calypso, 5267 m. Lungimea totală a coastelor este de 46.000 km. Un prag submarin în dreptul insulei Sicilia (str. Sicilia) şi a coastei tunisiene, împarte marea în două bazine secundare: Mediterana Vestică, având o suprafaţă de 0,85 mil. km², şi Mediterana Estică, mai mare, cu o suprafaţă de 1,65 mil.km².
Aspectul general al coastelor Mediteranei au fost mult modificate în ultimele secole datorită acţiunilor oamenilor, prin realizarea de canale, prin adâncirea şenalului de navigaţie în porturi, construirea de diguri. Marea Mediterană este marea cel mai intens tranzitată şi totodată cea mai poluată sub acest aspect. În ultimele decenii compoziţia chimică a fost mult modificată datorită poluării. Salinitatea s-a modificat la rândul ei datorită unui fenomen observat la nivelul întregului ocean planetar prin creşterea accentuată a evaporaţiei, fenomen legat de încălzirea globală. Des-chiderea canalului de Suez în 1869 a modificat enorm salinitatea Mării Mediterane.
Climatul mediteranean se caracterizează prin existenţa a patru sezoane destul de bine diferenţiate, dintre care iarna este sezonul polios, iar vara cel secetos. Cu toate acestea valoarea precipitaţiilor anuale variază de la 1200mm/an la Genova (Italia) până la valori mai mici de 100mm/an pe coasta tunisiană. În aceste condiţii flora şi fauna existente formează un ecosistem unic. Aria biogeografică a Mării Mediterane este dată de limita de existenţă a măslinului. Principalele asociaţii vegetale ale acestei zone sunt denumite macquis şi garriga (sau frigana în Pen. Balcanică), în funcţie de natura substratului pe care s-au dezvoltat. Solurile specifice sunt terra rosa şi solurile roşii.
În jurul Mediteranei trăiesc aproximativ 300 milioane de oameni, fapt care îşi spune cuvântul în momentul în care se caută sursele poluării. Marea Mediterană este totodată şi una din cele mai intes circulate zone de pe Glob şi una din primele afectate de poluarea datorată mijloacelor de transport.
2. Bazinul mediteranean ocupă o arie mai extinsă decât cea reprezentată de Marea Mediterană propriu-zisă. Ocupă porţiuni din trei continente, Europa, Asia şi Africa. În europa sunt delimitate trei peninsule (Iberică, Italică şi Balcanică) ale căror limite sunt marcate de Pirinei, de sistemul montan al Alpilor şi de munţii Balcani şi Rodopi. În vestul Asiei, bazinul mediteranean se extinde asupra unor porţiuni din vestul şi sudul peninsulei Anatolia. Include de asemenea Levantul, mărginit spre est şi respectiv spre sud de deşerturile Sirian şi Negev. În Africa, partea nordică a Maghrebului este influenţată direct de Marea Mediterană, fiind despărţită de Sahara prin sistemul munţilor Atlas.
Biodiversitatea în bazinul mediteranean este uimitoare. Aici se găsesc păduri unice, sem-pervirescente, formate în special din pin şi stejar, asociaţii de plante aromate şi plante întotdeauna verzi. În cele mai multe cazuri vegetaţia naturală a fost înlocuită de culturi agricole, iar acolo unde s-a dezvoltat o vegetaţie spontană, aceasta este reprezentată de plante sclerofile, fiind adeseori afectată de incendii, naturale sau provocate.
Bazinul mediteranean numără nu mai puţin de 22.500 specii de plante. Probabil, planta cea mai des asociată zonei mediteraneene este măslinul. Acestuia i se adaugă citricele şi plantele aromate ca busuiocul, levănţica, lemnul-dulce, rozmarinul, dafinul, salvia. Din totalul de 2.085.292 km² ai bazi-nului mediteranean, doar 98.009 km² au rămas neatinse de activitatea umană.
În bazinul mediteranean numărul de specii de plante este mare, ca şi biodiversitatea. Cut oate acestea, mamiferele şi al păsărilor endemice este relativ scăzut. Majoritatea provin din zone biogeografice extra-mediteraneene, cu o predominanţă a elementelor europene şi africane în rândul mamiferelor şi cu elemente euso-asiatice şi semiaride în cazul avifaunei. Cel mai mare nivel de endemism la nivelul faunei se înregistrează în rândul amfibienilor şi al reptilelor.
Din cele 22.500 de specii de plante clasificate aici, aproximativ 11.700 de specii nu se mai găsesc în altă parte. Cel mai mare nivel de endemism se întâlneşte in insule, peninsule şi vârfurile munţilor. Un număr mare de specii lemnoase prezintă un interes economic deosebit, fiind supuse exploatării din cele mai vechi timpuri, acum fiind ameninţate cu dispariţia. Aşa este cazul faimosului cedru de Liban (Cedrus libani); din faimoasele păduri care în Antichitate ocupau suprafeţe întinse în Asia Mică, nu au mai rămas acum decât câteva exemplare protejate de lege în Liban. Singurul palmier native din Europa, Phoenix theophrasti, este întâlnit pe un areal foarte mic din Creta şi în peninsula Datca din Turcia. Din păcate amândouă locaţiile sunt puternic afectate de dezvoltarea turismului, ceea ce pune în pericol existenţa acestei specii. Dintre mamifere, foca şi linxul sunt două din speciile cele mai puternic ameninţăre cu extincţia.
3. Cu toate că Marea Mediterană reprezintă doar 1% din oceanul Planetar, 6% din speciile marine existente sunt prezente în acest bazin. Toate sunt supuse unor transformări datorate modificării mediului natural, afectat de suprapopulare şi poluare. Cunoscută drept legănul civilizaţiei europene, Marea Mediterană a cunoscut de timpuriu efectele negative ale activităţii umane.
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a estimat că anual peste 650 mil.t ape menajere, 129.000 t ulei mineral, 60.000 t de mercur, 3800 t de plumb şi 36.000 t de fosfaţi sunt deversate în Marea Mediterană. S-a calculate că peste 70% din apele care ajung în Mediterana nu sunt tratate. Fiind şi una din cele mai importante rute de transport, în fiecare an în apa mării se scurg aproximativ un milion de tone de petrol brut din cauza accidentelor, a spălării tancurilor petroliere sau a facilităţilor portuare nedecvate.
Poluarea ajunge de asemenea în Mediterana şi prin intermediul râurilor: Pad, Ebro, Nil, Rhon, care aduc în principal substanţe folosite în agricultură şi ape industriale. Bazinul mediteranean fiind unul aproape complet închis, are o rată de înnoire a apelor extreme de scăzută (între 80 şi 90 de ani), ceea ce face ca poluarea să fie excesivă.
Previziunile nerealistice privind resursele energetice ale bazinului mediteranean au agravat problemele legate de poluare. Crizele sociale şi politice au afectat grav ecosistemele mediteraneene: în timpul celor 15 ani de război care au afectat Libanul, aproape întreaga pădure de cedri a fost distrusă.
Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă bazinul mediteranean este, în mod paradoxal tocmai apa, apa potabilă. Raritatea apei potabile, mai ales în nordul Africii, ca şi nivelul ridicat de poluare au atins cote alarmante. Se estimează ca până în anul 2025 una din două ţări va folosi în exces sursele de apă existente, fenomen care are deja loc în Malta şi în Cipru.
Apele subterane sunt importante, dar calitatea acviferului este dificil de menţinut la un nivel normal. Sursele de poluare alea cesteia includ agricultura, apele industriale şi pe cele menajere. Explo-zia demografică din estul şi sudul bazinului au făcut ca nivelul de toxicitate să crescă peste nivelul normal. Toate acestea au dus la adoptarea Convenţiei de la Barcelona privind protejarea mediului marin şi al apelor Mediteranei.
4. Impactul antropic asupra Mediteranei s-a produs în momentul în care primul om pescuit primul peşte. Din acel moment, echilibrul natural al ecosistemului mediteranean nu a mai fost acelaşi. Acţiunea omului asupra acestui mediu datează de mai bine de două milenii. Primele transformări ale mediului s-au produs în Antichitate, în prezent efectele activităţilor umane fiind din ce în ce mai grave şi mai accelerate.
De exemplu, deschiderea canalului de Suez în anul 1867 a creat o breşă prin care apa sărată din Marea Roşie a pătruns în Mediterana, crescând astfel nivelul salinităţii. Timp de mai multe decenii migraţia naturală fost împiedicată. Pe măsura ce nivelul salinităţii s-a apropiat de valori aproximativ egale între cele două mări, specii din Marea Roşie au migrat în Mediterana, practic colonizând-o. Majoritatea speciilor din Mediterana sunt specii care au provenit din Atlantic. În prez.ent se observă că procentul speciilor alohtone, de origine tropicală creşte în detrimental speciilor endemice, deoarece speciile din Marea Roşie sunt mai bine adaptate la lipsa hranei decât speciile din Atlantic. În plus, construirea barajului de la Aswan în 1960 a dus la o scădere a nivelului de apă proaspătă şi a nutrientilor care ajung în Mediterana, ceea ce a făcut ca mediul de viaţă să semene din ce în ce mai mult cu cel din Marea Roşie.
Cel mai mare impact pe care însă l-a avut omul asupra mediului mediteranean a fost defrişarea, mai ales prin incendiere care a afectat spaţii întinse. Landele, macquisul şi garriga sunt rezultate ale activităţii umane. Paradoxal numărul de specii din aceste formaţiuni secundare este drastic redus de lipsa focului. Defrişările au avut ca bază creşterea spectaculoasă a populaţiei. Pe ţărmurile Mediteranei trăiesc în prezent aproximativ 300 milioane de oameni. Creşterea populaţiei este spectaculoasă în nordul Africii, iar acceaşi suprafaţă de teren trebuie să hrănească mai mulţi oameni. Astfel, agricultura a devenit mai intensivă, pământul fiind exploatat la maxim. Ca urmare terenurile sunt afectate puternic de eroziune, iar deşertificarea este o altă problemă care afectează mediul mediteranean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu