Despre Madrid

Madrid

“Madridul este capitala Spaniei si un centru industrial prosper,care etaleaza lumii bogatia mostenirii artistice si arhitecturale,dovada a legaturilor sale istorice cu mari conducatori ai Europei”.

In Castilia Noua,pe malurile raului Manzanes,la 400 25’ lat.N si 30 43 ‘long V,pe un platou(Meseta) de peste 650 m altitudine,marginit in nord si nord–est de Sierra de Guadarrama, este situat Madridul, capitala statului Spania si centrul administrativ al provinciei omonime. Aflat in mijlocul peninsulei Iberice, la egala distanta de Oceanul Atlantic si Marea Mediterana si la incrucisarea unor importante drumuri comerciale terestre care legau Europa Occidentale de tarile Magrebului, orasul s-a dezvoltat la inceput ca centru commercial, si ulterior(dupa 1851) , ca principal centru economic al tarii.Pozitia geografica a capitalei spaniole determina o clima temperate,cu un pronuntat caracter continental, cu amplitudini termice absolute mari (minima oscileaza in jurul valorii de –120 C,iar maximele variaza intre 430 si 450 C)si cu precipitatii putine(380 mm p an).

Din istoria orasului
Prima mentiune despre Madrid dateaza din 932,cand regekle Leonului,Ramiro al II-lea, a cucerit la granita Castiliei, in drumul spre Toledo, o cetate araba cu numele Majrit.In 1083 cetate a fost definitive ocupata de Alfons al VI-lea,regele Castiliei. La inceputul secolului al XI-lea Madridul obtine dreptul de oras.De doua ori,in 1309 si 1478,Cortes-urile au fost convocate la Madrid.In cateva randuri ,regii Joao al IV-lea al Portugaliei ,Henric al III-lea si al IV-lea ai Castiliei si-au fixat resedinta in oras.Din 1561,sub Filip al III-lea,curtea se stabileste definitive la Madrid;orasul devine astfel capitala vastului Imperiu spaniol, iar sub Filip al III-lea dobandeste in acest sens si un statut definitive (1607).In timpul razboiului de succesiune la tronul Spaniei(1701-1714) Madridul a fost de partea Bourbonilor impotriva Habsburgilor. In timpul razboaielor napoleoneene,la 2 mai 1808, populatia s-a rasculat impotriva trupelor de ocupatie franceze,comandate de Murat.Rascoala a fost inabusita in sange si la 4 decembrie 1808,Napoleon si-a facut intrarea in Madrid,instaland pe tronul Spaniei pe fratele sau Joseph Bonaparte. Ocupatia militara franceza dureaza pana in 1814.In urma revolutiei din 1820,orasul a fost ocupat din nou,in 1823,de trupele franceze, de data aceasta Franta actionand sub inspiratia Sfintei Aliante, care a luat masuri de represiune impotriva miscarilor revolutionare europene din 1820-1821.In perioada 1833-1874 Madridul a fost teatrul luptelor dintre tendintele politice burghezo-liberale si cele conservatoare, pe fondul carora au loc, in 1834,1854 si 1865, miscari populare.Dupa primul razboi mondial, capitala a fost martora instituirii dictaturii militare a generalului Primo de Rivera(1923-1930).Tensiunea politica creata a dus in ziua de 14 aprilie 1931 la mari miscari ale gruparilor republicane, care au determinat abolirea monarhiei si proclamarea republicii.In timpul razboiului civil (1936-1939), in Madrid s-au purtat lupte inversunate intre trupele republicane si trupele franchiste, desfasurate la Cetatea universitara, Casa del Campo,Vallecas si aeroportul Getafe. La 6 martie 1939, ca urmare a unei lovituri contrarevolutionare,puterea este preluata de colonelul Segismundo Casado care creeaza o junta nationala ce va capitula fara conditii,iar la 28 martie 1939, trupele republicane care aparau capitala depun armele.In perioada regimului franchist, Madridul adevenit unul dintre centrele cele mai importante ale opozitiei democratice, avand in fruntea ei clasa muncitoare si studentimea.In martie 1956 si in octombrie 1967 au avut loc in oras mari miscari muncitoresti si studentesti impotriva dictaturii franchiste.(V.Cucu,1971)
Chiar daca numerosi arheologi au descoperit relicve preistorice si romane in interiorul si in jurul Madridului, primele dovezi scrise care fac referire la o asezare dateaza din secolul X d. Hr. Pe atunci orasul se numea Majirit si era fortareata maura:orasul arab(medina) s-a dezvoltat in jurul castelului (alcazar),pe un promotoriu ce domina lantul muntos Manzanares.In 1803 ,Majiritul a fost cucerit de fortelel Castiliei si a devenit fortareata spaniola care a aparat frontierele impotriva maurilor.In acest oras s-a intrunit pentru prima data parlamentul Castilian(Cortes) in 1309.
Vechiul oras Madrid s-a dezvoltat de o parte si de alta a strazilor cunoscute azi sub denumire de Calle Mayor si Calle de Segovia.Maurii –care au ramas in Madrid pana la terminarea recuceririi Peninsulei Iberice de catre spanioli, 1492 –traiau alaturi de bastinasi, dar erau concentrati mai mult in coltul sud-vestic al orasului, intr-un cartier cunoscut si astazi ca Moreria.
Apoi, in 1561,Filip II si-a stability capitala la Madrid si din 1607 orasul a devenit centrul administativ permanent al Spaniei.Pana atunci, orasul acoperea o arie de doar 200 sau 300 m diametru,dar dupa acea a cunoscut o dezvoltare extrem de rapida.In 1598 numarul locuitorilor era de 60000;in 1656, anul elaborarii primei harti a Madridului,realizata de Pedro Teixeira,acesta devenise deja un oras impunator 100000 de locuitori si aproximativ 11000 de cladiri.
Constructia cea mai frapanta din aceasta perioada este asa-numita Plaza Mayor, o piata centrala proiectata de jan Gomez de Mora si construita intre 1617 si 1619, sub forma unei mari curti interioare:noua ganguri duc spre aceasta dinspre stazile invecinate; exista o arcada continua amplasata la nivelul de jos plina de magazine si restaurante.Piata este aproape tot timpul animata si reprezinta un centru al vietii Madridului.

Resedintele regale
Uramatoarea etapa importanta in evolutia Madridului a avut loc in timp ce Spania era sub domnia Bourbonilor francezi.In timpul domniei lai Carol III(1759-1788) au fost construite cateva dintre cele mai remarcabile cladiri ale Madridului.Tot in aceasta perioada orasul a inceput sa capete aspectul sau modern actual cu bulevarde largi ce radiaza dintr-un cenrtru, acum, destul de inghesuit. Carol III a comandat noile proiecte ale orasului la trei arhitecti neoclasici ai timpului : Francisco Sabatini, Ventura Rodriguez si Juan de Villanueva.
Arcurile monumentale din Plata de la Independencia si Puerta de Alcal au fost construite in 1778.Puerta del Sol, o alta emblema a Madridului, dateaza tot din aceasta perioada. Toate disatantele din Spania au ca punct de referinta o piatra care este situata in Puerta del sol.In 1808, in timpul razboiului peninsular, francezii au ocupat Madridul si imparatul Napoleon Bonaparte l-a instalat pe tron pe fratele sau, Joseph.Francezii au fost obligati sa se retraga , ca urmare a unei revolte populare , numita de spanoioliGuerra de la Indepencia, dar influenta culturi bourbone era deja prezenta si poate fi observata chiar si astazi in multe parti ale orasului.
In 1819 a fost terminata constructia unei cladiri pe care Carol III o desemnase cda muzeu de istorie naturala si stiinte.Insa noul rege Ferdinand VII a hotarat ca aceasta sa primesca o alta menire si a completat-o cu lucrarile de arta menire si a completat-o cu lucrarile de arta ale colectiei regale, care fusesera raspandite in mai multe palate spaniole.Acesta a fost inceputul uneia dintre cele mai mari galerii de arta din lume, Muzeul Prado,care adaposteste astazi una dintre cele mai remarcabile colectii de picturi ala vechilor maestri spanioli,famanzi si italieni.

Expansiunea rapida
In anii 1830 orasul a fost modernizat si extins :s-a introdus iluminatul strzilor si au fost inaltate noi cladiri.Orasul s-a extins in continuare spre nord sub protectia marchizului de Salamanca, care in 1872 a construit 28 de strazi sub forma unei retele, cu incepere din Calle de Alcala. Astazi aceasta zona pastraza numele lui Salamanca si este unul dintre cele mai elegante barrios (cartiere) ale Madridului.
Orasul a continuat sa se extinda si la inceputul secolului XX.In 1910 orasul a inaugurat un nou bulevard principal.Cunoscut sub numele de Gran Via, acesta strabate barrio de San Bernardo, de la Calle de Alcala si coboara in jos, pana la Plaza de España.
Madridul a suferit distrugeri in perioada razboiului civil spaniol (1936-1939), cand era principala fortareata republicana.Orasula fost asediat vreme de doi ani si jumatate de fortele nationaliste ale generalului Franco, si cand Madridul a capitulast, razboiul s-a sfarsit.Din perioada fascista, de la sfarsitul razboiului si pana in 1975, la moartea lui Franco,Gran Via a fost redenumita Avenida Jose Antonio de Primo de Rivera, dupa numele fondatorului Partidului Fascist Spaniol. Dupa reinstaurarea democratiei si a monarhiei sub regele Juan Carlos ,aceasta si multe alte strazi din Madrid au revenit la vechile denumiri, dinaintea perioadei Franco. Sfarsitul razboiului civil a adus Madridului o perioada de prosperitate.Dezvoltarea orasului a fost inlesnita si de faptul ca Spania nu a avut rol activ
In cel de-al doilea razboi mondial si orasul s-a extins spectaculos intre 1948 si 1951.
(Revista Arborele Lumii-capitolul Planeta Pamant;Subcapitolul Madrid)
Ca pozitie in ierarhia urbana din Spania dupa regula rang-talie orasul are rangul 1.
Madridul nu este doar capitala tarii, ci si capitala provinciei si a comunitatii autonome Madrid.

Aspectul orasului in prezent
Capitala spaniola, excluzand suburbiile moderne are aproximativ forma unui patrulater alungit pe directia nord-sud.Dezvolatarea moderna a orasului incepe in secolul al XVIII-lea,sub Bourboni care au intreprins amenajarea capitalei si constructia Palatului Regal.
Astazi orasul se intinde spre vest, dincolo de raul Manzanares (traversat de 11 poduri, dintre care principale sunt Puente de Toledo si Puente de Segovia),de-a lungul drumurilor Paseos de Extramdura si Calle de Toledo,iar spre nord se dezvolta noile cartiere Ciudad Lineal, formate mai ales din vile si cu numeroase spatii verzi.Metropola spaniola se remarca printr-un mare numar de parcuri,largi bulevarde ,maonumente si fantani. Cel mai mare parc al capitalei, situat pe malul drept al raului Manzanares, este Casa de Campo, de fapt o padure-parc care acopera aproape 1750 ha,in cuprinsul caruia sunt amenajate trei lacuri.Alte parcuri: Retiro,Campo del Moro si Oeste Park.( V.Cucu,1971)
Templul extraordinar de la Debod este un edificiu egiptean antic achizitionat de Spania in perioada constructiei marelui baraj de la Assuan.Acesta a fost recladit langa Rosales, oferind o panorama a orasului.
Las Ventas,arena pentru lupte cu taurii cu 23000 de locuri, este cea mai mare arena de acest gen din Spania, unde toreadorii incepatori isi etaleaza talentul, in cadrul unei ceremonii de initiere in care matadorii se lupta cu primul lor taur.
Madridul este cel ami important centru universitar si cuprinde cateva dintre principalel universitati ale tarii: Universidad Nacional de Educacion a Distancia(Universitatea prin Corespondenta), Universitatea Complutensian si Universitatea Politehnica.Acestea, impreuna cu Universitatea Madrid(intemeiata in 1836), sunt amplasata in Cuidad Universitaria,un complex amplu ce a fost inaugurat in 1920.La nord de oras se afla Universitatea Autonoma a Madridului.(Arborele Lumii- Capitolul Planeta Pamant;subcapitolul Madrid)Orasul este servit de Aeroportul International Barajas care este situat cam la 13km la est de oras:de aici exista o sumedenie de zboruri interne si internationale.În ciuda populaţiei oraşului în jur de patru milioane (madrileni sau madrileños), metroul madrilen este una dintre cele mai extinse şi mai rapid dezvoltate reţele de metrou din lume.Un sistem de transport cu autobuzul inconjoara practic Madridul.Sistemele de sosele construite in anii 1960 sunt acum refacute deoarece poluarea cauzate de autovehicule(mai ales in timpul verii) a devenit o problema serioasa.Multe treceri construite in acea perioada au fost deja dezafectate.(Arborele Lumii)

Puncte importante culturale şi turistice
Madridul modern este centru cultural si de transporturi pentru intreaga Spanie, si capitala provinciei Madrid.Astazi Madridul este principalul centru industrial, aici realizandu-se produse textile, produse alimentare si din cauciuc.Sunt importante si tipografiile, editurile si industria cinematografica, dar Madridul este si centrul bancar si financiar al Spaniei. Madridul are o mostenire artistica bogata. Colectia de picturi a Muzeului Prado oglindeste istoria aliantelor straine: Carol V si Filip II erau patronii artei venetiene;urcarea pe tron a Bourbonilor a dus la influxul lucrarilor franceze;in perioada cand Spania controla provinciile olandeze s-au achizitionat lucrari flamande.Langa Prado este El Caso del Buen Retiro:galeria adaposteste arta secoluluiXIX si XX,printre care Guernica lui Pablo Picasso.Centro de Arte reina Sofia(Centrul de Arte Regina Sofia),inaugurat in 1986,este dedicat artei contemporane.Alte capodopere sunt tapiseriile de la Casa de Ciznero(resedinta primarului) si de la Palacio Real(Palatul Regal). (Arborele Lumii)
Locuri de pelerinaj:Catedrala San Isidro – adaposteste ramasitele pamantesti ale patronului spiritual al taranilor din Madrid. Biserica San Francesco el Grande – construita pe locul unei manastiri din secolul XIII, intemeiate de Sfantul Francisc, aici exista o fresca de Goya reprezentand un autoportret. Catedrala Nuestra Segnora de la Almudena - aflata in imediata apropiere a Palatului Regal, cu scopul de a adaposti imaginea Fecioarea din Almudena, patroana Madridului, catedrala a fost sfintita de Papa Ioan Paul al II-lea in 1983. Constructia ei a inceput cu un secol inainte, in 1883, de catre regele Alfonso al XII-lea. Monasterio de la Encarnation – manastire de maici intemeiata in 1611 de Regina Margareta a Austriei, a fost menita a fi un refugiu pentru femeile din familia regala, motiv pentru care comunica printr-un pasaj subteran cu Palatul Regal. Manastirea este important loc de pelerinaj pentru credinciosii romano-catolici pentru ca adaposteste aproximativ 1500 de relicve, printre care o fiola cu sangele Sf. Pantaleon, care se lichefiaza in fiecare an la 27 iulie. Ermita de San Antonio – capela in care se afla mormantul marelui pictor spaniol Goya, care pastreaza fresca realizata de pictor in 1798, reprezentand minunile Sf. Anton de Padova. Alte puncte turistice ar fi: Muzeul de Arheologie, care adaposteste o colectie impresionanta de carti rare si manuscrise, Muzeul Thyssen Bornemisza, Palatul Regal, Templo de Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del Sol, Parque de Retiro, şi Chueca, cartierul homosexualilor. Madridul este cunoscut şi pentru viaţa sa de noapte şi discotecile sale; pentru madrileni nu este ieşit din comun să danseze toată noaptea, iar apoi dimineaţa să meargă la muncă. Această viată de noapte numită la movida, a înflorit după moartea lui Franco.(www.wikipedia.com)Unul din poetii nascuti in Spania este Miguel de Unamuno.Miguel de Unamuno Miguel de Unamuno (*29 septembrie 1864, Bilbao - †31 decembrie 1936, Salamanca a fost un scriitor şi filozof spaniol.Miguel de Unamuno s-a născut la 29 septembrie 1864 la Bilbao, într-o familie bască. După studii de literatură şi filozofie la Madrid, este numit profesor la Universitatea din Salamanca, unde va funcţiona decenii la rând, cu întreruperi impuse de conflicte cu autorităţile politice (1914) sau de exilul la care îl obligase dictatorul Primo de Rivera (1924-1930). Personalitatea sa puternică este doar parţial ataşată "generaţiei de la 1898" - frustrată de pierderea războiului cu Cuba - alături de Antonio Machado, Jacinto Benavente şi J. Martínez Ruiz, căreia îi aparţinea prin vârstă şi idealuri. Cât despre modernismul ce încerca să revitalizeze literatura hispano-americană sub autoritatea lui Rubén Dario, l-a ignorat cu bună ştiinţă, considerându-l o mişcare de suprafaţă.Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie, legată de descoperirea "infraistoriei", manifestată zilnic la nivelul indivizilor şi colectivităţilor. Romanele sale, precum:
• Paz en la guerra ("Pace în război", 1907),
• Niebla ("Negură", 1914),
• Abel Sánchez (1917),
• La tia Tula ("Mătuşa Tula", 1921)
• San Manuel Bueno, Mártir ("Bunul sfânt Manuel, martir", 1931)
mărturisesc acea convingere a autorului potrivit căreia, "cea mai profundă filozofie trebuie căutată în romane". Pentru că "oamenii nu pier în durerile sau bucuriile mari, fiindcă aceste bucurii şi dureri ajung învăluite într-o imensă negură de întâmplări neînsemnate. Şi viaţa tocmai asta e: o negură".Timp de aproape patru decenii (1896-1932) Unamuno a cercetat "fenomenul Cervantes":El caballero de la triste figura ("Cavalerul tristei figuri") Sobre la lectura e interpretación del Quijote ("Despre lectura şi interpretarea lui Quijote") La vida de don Quijote y Sancho ("Viaţa lui Don Quijote şi Sancho")
• Quijotismo y cervantismo ("Quijotism şi cervantism")
• Pentru Unamuno, don Quijote nu este un simbol, ci întruchiparea esenţială a sentimentului tragic al vieţii, conflict agonic între raţiune şi credinţă, existent atât la indivizi , cât şi la popoare. "Făcând deliberat abstracţie de orice tentativă de erudiţie sau de căutare de simboluri, Unamuno identifică creaţia lui Cervantes cu problema Spaniei" (Emilia de Zuleta). Gânditorul spaniol este o autentică figură renascentistă, un umanist dar şi un creator. Discipol iberic al lui Soeren Kierkegaard, Unamuno este socotit reprezentant al existenţialismului spaniol.
Dacă proza sa s-a dovedit un domeniu apt să susţină convingerile sale filozofice, în piesele de teatru La esfinge ("Sfinxul", 1909), Sombras de suene ("Umbre de vis", 1930), El otro ("Celălalt", 1932) Unamuno porneşte de la afirmarea că "lumea este teatru" (el mundo es teatro), raportat continu la experienţa existenţială.Poezia reprezintă poate cea mai caldă şi mai puţin speculativă parte a amplei sale creaţii. În multe din poemele sale (Poesias - Poezii, 1907; Rosario de sonetos liricos - Florilegiu de sonete lirice, 1911; El Cristo de Vélasquez - Christul lui Velasquez, 1920), Unamuno sondează propriul "eu" liric prin parafrază autobiografică, prin trimiterea la întâmplări cărora le-a fost martor şi care l-au ajutat să înţeleagă lumea şi să şi-o asume. Este zona în care filozoful Unamuno se retrage din faţa întrebărilor metafizice, pentru a rămâne pur şi necontrafăcut în lumina propriei sale conştiinţe.Citat"Pentru mine doar s-a născut Don Quijote şi eu pentru el m-am născut; el s-a priceput să săvârşească isprăvi, iar eu să i le înfăţişez prin scris" (Miguel de Unamuno)