Castelul Bran

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi. Castelul Bran ( in slava - brana = poarta ) apare mai intai in documentele din prima domnie a lui Basarab Laiota ( 1473-1476 ). Cetatea Bran, aflata dincolo de trecatoare, spre Ardeal a fost ridicata de cavalerul teuton german Dietrich, dupa 1212. Facuta la inceput din lemn, ea este inlocuita de sasi cu una de piatra, zidita pe la 1377 sub domnia regelui Ludovic. Pe la sfarsitul secolului al XV - lea regele Vladislav o vinde brasovenilor, pentru 1000 de florini cu tot tinutul inconjurator. Denumirea germana "Torzburg" deriva probabil din numele Tydricus, dupa cum era denumita stana pe care cetatea a fost construita dupa 1377. Acest nume a devenit in limba maghiara "Terch" sau "Torcs". Forma romaneasca "Turciu", folosita mai intai de catre Mircea cel Batran ( 1413 ), s-a pastrat in numele paraului Turcu, care curge langa cetate.
Desi construita initial cu scop exclusiv militar, functia predominanta indeplinita de-a lungul existentei a fost comerciala ( punct de vama ) si de protectie a drumului vital de legatura intre Transilvania si Tara Romaneasca. Construirea cetatii Bran a fost determinata de situatia politica din secolul al XIV-lea : intarirea tarii Romanesti in timpul domniei lui Vladislav Vlaicu Voda ( 1364-1377), proces care a dus la o serie de lupte cu regele Ungariei, Ludovic I d'Anjou ( 1342-1382 ), lupte in urma carora regele Ungariei pierde Rucarul ; in iarna anului 1369 are loc prima incursiune a turcilor in Tara Romaneasca, marcand astfel inceputul unei lupte seculare cu Imperiul Otoman. Despre construirea cetatii Bran ( incepute in vara lui 1378 ) exista o stire precisa, un document ce dateaza din 19 noiembrie 1377 : o scrisoare privilegiala a regelui Ungariei - Ludovic I d'Anjou - catre orasul Brasov. Regele confirma orasului stapanirea unor sate din tara Barsei, il scutea de impozitul craiesc si ii stabilea taxe vamale reduse, drept recompensa pentru ca orasenii "de bunavoie si nesiliti de nimeni" s-au oferit sa ridice "cu propriile lor cheltuieli si osteneli" noua cetate regala a Branului, dand pentru aceasta mestesugari, materiale si bani. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. intre anii 1419-1424, cetatea revine in posesia lui Sigismund.
In martie 1395, in timpul domniei lui Mircea cel Batrin ( 1386-1418 ) se incheie la Brasov un tratat de alianta cu regele Ungariei - Sigismund de Luxemburg ( 1386-1437 ) in scopul inceperii luptei impotriva armatelor turcesti ( conduse de sultanul Baiazid ). Acest tratat recunoste posesiunile din Transilvania ale lui Mircea cel Batrin, care primeste de la Sigismund, in semn de pretuire, cetatea Bologa ( de linga Cluj ) si Branul ( numai castelul fara domeniu ). Stapanirea Tarii Romanesti asupra cetatii Bran a fost intre anii 1407 si 1419. Mircea cel Batrin acorda brasovenilor un nou tratat de comert in 1413, in care se specifica vama ce trebuia platita ; in 1419 regele Sigismund preia cetatea de la Mihail, fiul si succesorul lui Mircea cel Batrin si o pune sub comanda directa a comitetului secuilor, subordonat voievodului Transilvaniei. Iancu de Hunedoara devenind voievod al Transilvaniei ( 1441-1456 ) repara si intareste cetatea Branului, supraveghind personal lucrarile.
Prima domnie a lui Vlad Tepes din 1448 este consemnata intr-o scrisoare expediata brasovenilor la 31 octombrie 1448 prin Bran. Pierzand tronul, Vlad Tepes ajunge in Transilvania si este insarcinat de Iancu de Hunedoara cu apararea nordului Transilvaniei si deci si a acestei trecatori. in a doua domnie a acordat privilegii negustorilor brasoveni ( sasi ), dar a intreprins expeditii de pedepsire ( 1459 ), deoarece acestia il sprijineau pe oponentul sau Vlad Calugarul. in 1498, regele Ungariei Vladislav II a fost nevoit sa recurga la un imprumut de 3000 de florini. Brasovenii ofera suma, dar cer zalogirea cetatii pe zece ani. Noi imprumuturi in anii urmatori si neplata celor vechi aduc castelul si domeniul aferent in stapinirea Brasovului pentru o lunga perioada. in 1612 voievodul Transilvaniei Gabriel Bathory ( 1608-1613 ), ia castelul in stapanire prin forta si viclesug de la brasoveni. Principele Gabriel Bethlen ( 1613-1629 ) aduce transformari importante, adaugand doua turnuri noi. in 1651 negustorii brasoveni au intrat definitiv in stapanirea castelului pe care principele Racoczy II ( 1648-1660 ) s-a vazut nevoit sa-l vanda pentru a face fata dificultatilor financiare. La 12 octombrie 1659 se semneaza la Bran un tratat de alianta impotriva Imperiului Otoman, intre Racoczy II si fostul voievod al Tarii Romanesti, Constantin Serban ( 1654-1658 ). in 1759 este reconstruit oficiul vamal, iar in 1836 vama este mutata la Giurala ; odata cu aceasta, castelul isi pierde si insemnatatea economica.
La 1 Decembrie 1920 Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma dintr-o puternica cetate de aparare intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de Ceai. in anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948. Cu toate acestea istoria a ramas tot aici, oprindu-si desfasurarea parca in marea sala gotica de la etajul unu, sau poate odata cu inima reginei Maria, introdusa intr-o caseta de argint decorata cu 307 pietre pretioase si ascunsa de principesa Ileana intr-o stanca din curtea castelului. Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.
Construit pe stancile abrupte ale Magurii Branului, castelul Bran era format initial dintr-un post de aparare cu doua randuri de ziduri care inchideau trecatoarea dinspre sud, din care s-au pastrat cateva fragmente, cladirea joasa a oficiului vamal care nu s-a pastrat in forma initiala, presupunandu-se ca vechea cladire a oficiului era mult mai bine intarita decat cea care i-a urmat si cetatea propriu zisa care cuprindea zidul de incinta, donjonul, turnul rotund si turnul portii. Zidul de incinta este construit din piatra bruta de calcar, portiunile cu caramida fiind ulterioare. Zidul are guri de tragere sub forma unor dreptunghiuri asezate pe verticala. Doar patru dintre aceste guri ( doua la parter si doua la etaj ) sunt asezate orizontal si inchise cu oblon gros de lemn. Acest fel de guri de tragere sunt intalnite la Cetatea Rasnov, Rupea precum si la alte cetati taranesti din Transilvania. Donjonul asezat pe latura de nord, este mai inalt ca restul cladirii ( are 4 etaje ) si are zidaria masiva sprijinita pe stanca. El are doar doua incaperi si o scara ingusta de lemn urca spre acoperis unde se afla un post de observatie. Atat donjonul cat si cortina ce-l continua, au un sir de creneluri treptate, rotunjite. Turnul rotund are azi o sectiune aproape circulara, dar aceasta forma dateaza abia din 1593, cand vechiul turn a fost distrus de explozia provocata de un trasnet, urmand ca apoi sa fie refacut. Acest tip de bastioane au inceput sa fie folosite abia in sec.al XV - lea si mai tarziu, cand cetatile erau construite in unghi mort. Dupa reconstruire, turnul a avut acelasi scop : la parter adapostea praful de pusca si la etajul unu si doi erau cateva incaperi dintre care se presupune ca una - fara sa se stie care - ar fi fost in sec. al XVIII - lea folosita ca inchisoare. Turnul portii a fost inlocuit in 1622-1625 cu turnul dreptunghiular. Vechea poarta putea fi blocata cu un gratar de barne ce se cobora cu ajutorul unor scripeti. La aceasta intrare se putea ajunge numai cu ajutorul unei scari mobile coborate 15 m, pana la baza stancii. in curtea interioara, foarte ingusta, mesterii au sapat in stanca o fantana adanca de aproape 57 m.
In timp, cetatea a suferit o serie de transformari. in sec. al XVI-lea s-au facut lucrari de fortificare, hartia cerata folosita pe post de geam fiind inlocuita de sticla si, acoperisurile invelite initial cu sindrila au fost acoperite cu tigla. Schimbarile esentiale s-au petrecut in 1622-1625, dupa planurile principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, cand s-a construit o adevarata aripa noua : turnul dreptunghiular, turnul cu baza patrata si cu doua etaje, si s-a amenajat intrarea actuala. Sub acoperisul turnului dreptunghiular se afla doua orificii care foloseau la apararea de posibili atacatori ai cetatii. La parter turnul are o pivnita, iar intre etajele unu si trei are o scara ingusta de piatra, prelungita odinioara de o scara de lemn care ducea catre orificiile mai sus mentionate. Intrarea catre aceasta scara nu este mentionata in nici unul dintre documentele timpului si nici planurile cetatii nu o indica.
La nivelul primului etaj al turnului patrat, poarta raspundea in curtea interioara. Pana aici se putea ajunge cu o scara mobila de lemn. Prima incapere era folosita drept camera de garda si avea trei guri de tragere cu oblon de lemn si alte trei guri pentru armele de foc. Ornamentatia vechiului turn de observatie are influente romanesti si dateaza tot din timpul lui Gabriel Bethlen. Locuintele aflate pe latura de nord sunt insa anterioare acestei perioade. La etajul unu sunt sase incaperi : vestibulul, "sala mare" cu fresca, incaperea cu tavan cu bolti ogivale, o bucatarie mica ce da in primul vestibul, un al doilea vestibul ce duce intr-o sala cu bolta ogivala la ferestre. Sub turnul scarilor, se afla o incapere ingusta care era inchisoarea cetatii. La etajul doi se afla un vestibul, o fosta bucatarie, o incapere mica ce da in camera din turnul nou al portii, o incapere joasa cu grinzi pictate in secolul trecut cu motive sasesti si cu patru ferestre in nise adanci. Tot aici se mai gaseste o camera mica si galeria de lemn care da spre curtea interioara. in curtea interioara se afla doua pivnite, cuptorul de paine si o inchisoare.