Pepeni de Dabuleni

De mult nu am reusit sa ma stau cateva minute sa ma gandesc la copilaria mea. Ieri am cumparat de la market un pepene de 8,5 kg pe care l-am incercat acolo intre rafturi dupa toate metodele cunoscute si mai putin cunoscute. L-am lovit cu degetul, l-am apasat sa-l aud cum pocneste etc, pana l-am ales pe cel mai bun posibil. Am facut si restul de cumparaturi dupa care mi-am tarait pana acasa achizitia facuta.
Ajuns acasa l-am lasat la rece pret de 2-3 ore dupa care a inceput procedura de transare si ingurgitare. Acela a fost momentul in care m-am gandit la copilarie. Dupa ce am gustat prima data mi-am dat seama ca era din nou un pepene fara un gust deosebit asa cum ma asteptam.
In copilarie parca pepeni aveau alt gust, erau dulci si zemosi iar acum sunt fara gust dar sunt zemosi in continuare.
Parca tot mai des auzim in stanga si dreapta pe tot mai multa lume vorbind ca lucrurile erau altfel in urma cu 20-30 ani si poate ca asa era pentru ca Fanta si Coca-Cola nu vor putea face concurenta niciodata la Brifcor (cred ca asa se numea bautura racoritoate romaneasca inainte de evenimentele din Decembrie). Poate ca totul se intampla numai in imaginatia noastra si de fapt nu produsele sunt cele ce s-au schimbat si noi suntem cei care ne dorim o viata linistita ca cea de pana in '89. Parca in ultimii 20 de ani viata se scurge mai repede, nu mai suntem la fel de sociabili si parca nu mai suntem oameni devenind pe zi ce trece niste masini care lupta pentru supravietuire...sau poate totusi pepenele respectiv nu a fost bun si atat.

Niciun comentariu: