Mont Blanc era pana acum un an un varf pe care speram sa ajung intr-un viitor destul de indepartat. Nu ma consideram suficient de pregatit pentru un varf despre care banuiam ca este altfel decat ce urcasem pana atunci (Carpatii romanesti si Rila si Pirinul Bulgariei). Visul s-a transformat in realitate mai repede decat am crezut, poate si datorita prietenului Vasi care a urcat acolo in 2006. L-am tras de limba cat am putut si am aflat ca nu este usor, dar nici foarte greu, si cu atentie si rabdare se poate. Asa ca am decis, impreuna cu Magda, sa ne incercam si noi norocul.Au urmat zile de documentari, pentru ca vroiam sa vedem efectiv in ce ne bagam. Bineinteles ca am optat pentru traseul clasic, cel despre care am citit ca are un grad de dificultate usor spre mediu. Numai ca gradele de dificultate au alta semnificatie pentru astfel de trasee, asa ca tot am avut emotii pana la locul faptei.
Mont Blancul este cel mai inalt varf din Europa de la vest de Marea Neagra. Se pare ca nu are o inaltime constanta, pentru ca de fapt varful propriu zis este acoperit permanent cu un strat de gheata a carui grosime variaza de la an la an. Ca localizare este contestat intre Franta si Italia, pentru ca exista o disputa (pasnica) asupra granitei. Italienii sustin ca este situat pe granita iar francezii ca este in totalitate pe teritoriul lor. In practica insa conteaza prea putin pentru ca poti sa urci linistit pe el de oriunde.
Traseul clasic incepe de pe partea franceza a masivului Mont Blanc, din apropierea Chamonixului. De obicei se urca cu tramvaiul de Mont Blanc pana la aproximativ 2400m, dupa care se continua pe jos. Exista 2 refugii intermediare (refugiul in Franta insemnand de fapt cabana in toata regula cu personal si aprovizionare), unul la 3167m si altul la 3817m.
In caz extrem se poate urca pe varf intr-o singura zi de la capatul tramvaiului. Insa recomandabil este cu pauze la refugii pentru aclimatizare. La cei 4810m ai Mont Blancului intervin probleme pe care in Carpati nu le avem. Foarte multi dintre cei care incearca sa ajunga pe varf cedeaza din cauza raului de inaltime care se instaleaza la peste 4000-4400m. Noi aveam doua saptamani de vacanta, iar o saptamana era programata pentru munte, asa ca ne-am propus sa ajungem mai incet pe varf decat sa nu ajungem deloc.
Ca si cazare, se poate opta pentru dormitul la refugii. Nu mai cari cortul dupa tine insa trebuie sa iti faci rezervare din timp si e foarte scump. (53 EUR/pers pentru o noapte cu mic dejun si cina la Gouter - 3817m). Plus ca risti, pentru ca daca prinzi vreme rea si nu apuci sa urci pe varf in timpul de stat la refugiu, vin altii cu rezervare. Noi am vrut o aventura adevarata si am luat cortul dupa noi.
Cu optiunile low cost de la noi putem ajunge la Chamonix din Franta (Lyon) sau Italia (Milano sau Torino).
Mont Blancul este cel mai inalt varf din Europa de la vest de Marea Neagra. Se pare ca nu are o inaltime constanta, pentru ca de fapt varful propriu zis este acoperit permanent cu un strat de gheata a carui grosime variaza de la an la an. Ca localizare este contestat intre Franta si Italia, pentru ca exista o disputa (pasnica) asupra granitei. Italienii sustin ca este situat pe granita iar francezii ca este in totalitate pe teritoriul lor. In practica insa conteaza prea putin pentru ca poti sa urci linistit pe el de oriunde.
Traseul clasic incepe de pe partea franceza a masivului Mont Blanc, din apropierea Chamonixului. De obicei se urca cu tramvaiul de Mont Blanc pana la aproximativ 2400m, dupa care se continua pe jos. Exista 2 refugii intermediare (refugiul in Franta insemnand de fapt cabana in toata regula cu personal si aprovizionare), unul la 3167m si altul la 3817m.
In caz extrem se poate urca pe varf intr-o singura zi de la capatul tramvaiului. Insa recomandabil este cu pauze la refugii pentru aclimatizare. La cei 4810m ai Mont Blancului intervin probleme pe care in Carpati nu le avem. Foarte multi dintre cei care incearca sa ajunga pe varf cedeaza din cauza raului de inaltime care se instaleaza la peste 4000-4400m. Noi aveam doua saptamani de vacanta, iar o saptamana era programata pentru munte, asa ca ne-am propus sa ajungem mai incet pe varf decat sa nu ajungem deloc.
Ca si cazare, se poate opta pentru dormitul la refugii. Nu mai cari cortul dupa tine insa trebuie sa iti faci rezervare din timp si e foarte scump. (53 EUR/pers pentru o noapte cu mic dejun si cina la Gouter - 3817m). Plus ca risti, pentru ca daca prinzi vreme rea si nu apuci sa urci pe varf in timpul de stat la refugiu, vin altii cu rezervare. Noi am vrut o aventura adevarata si am luat cortul dupa noi.
Cu optiunile low cost de la noi putem ajunge la Chamonix din Franta (Lyon) sau Italia (Milano sau Torino).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu