Franta - Valea Loarei

Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemnează partea situată între localităţile Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepţional datorită diversităţii biologice, dar şi pentru bogăţia istorică şi culturală (parcuri, castele şi oraşe).

Această parte a fluviului traversează două regiuni şi patru departamente, Loiret, Loir-et-Cher, Indre-et-Loire şi Maine-et-Loire. Cunoscută şi sub numele de „grădina Franţei” sau „tărâm de basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele, din cea mai vizitată ţară din lume.Singulară ca ambianţă, în Europa şi chiar în lume, cu un peisaj mirific, străbătută de ape limpezi, tărâm al artei şi al istoriei, presărat cu nenumărate castele şi monumente, atrage ca un magnet turiştii din lumea întreagă.

Constructia castelelor a început în secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pentru construcţia lor, de-a lungul timpului, au fost chemaţi cei mai mari arhitecţi, între care şi Leonardo da Vinci. Valea Loarei a inspirat mulţi eroi medievali şi a sedus inima celor mai frumoase prinţese ale timpului. Aici şi-au desăvârşit cavalerii stilul, eleganţa şi curajul, acoperindu-şi numele de onoare şi glorie cu sabia în mână. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai mârşave intrigi şi trădări, care au răzbit acolo unde vitejia şi-a pierdut din strălucire.

Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci şi cetăţi, turnuri medievale, conace, fortăreţe, castele ca din poveşti, ferme fortificate, biserici şi mănăstiri, catedrale şi citadele.

Aflându-se în calea a numeroase bătălii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate înca din secolul XII î.e.n. Secolul al XII-lea a văzut apărând aici primele fortificaţii din piatră. Odată cu trecerea anilor, castelelor construite în Evul Mediu timpuriu li s-au adăugat elemente suplimentare în funcţie de evoluţia tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau în caz de pericol, turnuri înalte, crenelate, pentru veghe şi pentru a adăposti arcaşii.

Din secolul al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au început să fie înfrumuseţate cu ferestre largi şi încăperi spaţioase. Sofisticarea construcţiilor a crescut apoi odată ce perfecţionarea artileriei, făcând ca fortăreţele de până atunci să fie ineficiente în faţa turnurilor. Prin urmare, castelele s-au transformat treptat în „staţiuni” pentru elita vremii şi pentru curtea regală. În aceeaşi perioadă le-au fost adăugate parcuri vaste şi elegante, à la française. Castelele păstrează semnele trecerii timpului, supravieţuind chiar şi tăvălugului Revoluţiei franceze în timpul căreia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate în barăci militare, închisori sau chiar ferme.

Frumuseţea deosebită a acestei regiuni i-a determinat pe regii Franţei să o aleagă ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentişti italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandră, se regăseşte în majoritatea castelelor de pe Loara.

Primii ani ai secolului XVI sunt marcaţi de construirea castelelor de pe Loara. Planurile acestora sunt încă impregnate de moştenirea castelelor-fortăreţe. Începând însă cu 1515, sub influenţa de netăgăduit a lui François I, ia naştere un nou stil. Aşadar, cu construcţia castelelor de la Chenonceau şi Bury, se definesc caracteristicile pe care le vom regăsi ulterior la tot mai multe castele: Plan simetric şi faţade organizate în jurul unui ax central. Toate castelele de pe Loara au o trăsătură comună: ele sunt construite de persoane foarte îndrăgostite de arta antică. Această admiraţie se traduce prin terasele cu balustradă de la Saint Germain, logiile şi placările cu faianţă de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob şi are arhitectura medievală cea mai interesantă. Deşi castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele şi-au păstrat intact aspectul de fortificaţie.