Franta - Paris - Palatul Regal

La originea Luvrului se află o cetate construită de către Filip al II-lea al Franţei în anul 1190 şi care ocupa o pătrime a actualei Curţi Pătrate. Planul cetăţii era constituit dintr-un patrulater cu laturile de 78x72m, înconjurat de şanţuri, flancat de turnuri şi având doua căi de acces. În mijlocul cetăţii se afla un donjon fortificat: Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetăţii era de a supraveghea partea din avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. Odată cu transferul bunurilor aparţinând Ordinului Templierilor către Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată în 1317 la Luvru. Carol al V-lea va transforma^[5] ulterior Luvrul în reşedinţă regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple.

Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al Luvrului este demolat de către Francisc I al Franţei în 1528^[5], iar în 1546 începe transformarea fortăreţei în reşedinţă de lux. Francisc I dispune de asemenea demolarea întregii aripi de vest a cetăţii, pe care o înlocuieşte cu o construcţie în stil renascentist creată de către Pierre Lescot. De asemenea, Francisc I este cel care a achiziţionat Mona Lisa (Gioconda) de la Leonardo da Vinci în 1516, după ce îl invitase pe acesta în Franţa să lucreze la Amboise la castelul Clos-Lucé (nume vechi, Cloux) unde artistul şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii^[6]. Lucrările de transformare a cetăţii sunt continuate ulterior în timpul domniilor lui Henric al II-lea şi Carol al IX-lea, partea de sud a ceea ce mai rămăsese din vechiul Luvru este la rândul ei demolată pentru a face loc unei aripi tot în stil renascentist.

În anul 1594, Henric al IV-lea decide unirea palatului Luvru cu palatul Tuileries construit de Caterina de Medici. Este începutul unui proiect de anvergură ce este acum denumit Le Grand Dessein^[5] şi a cărui primă etapă constă în Marea Galerie ce uneşte pavilionul Lesdiguères (numit astfel în onoarea lui François de Bonne, baron de Champsaur, primul duce de Lesdiguères) cu pavilionul La Trémoille (numit în onoarea lui Henri de la Trémoille).

Curtea Pătrată este realizată de către arhitecţii Jacques Lemercier şi apoi Louis Le Vau, sub domniile lui Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-lea, având de patru ori dimensiunea curţii renascentiste de pe timpul lui Francisc I, dimensiune ce duce implicit şi la demolarea a ceea ce mai rămăsese din cetatea medievală. Amenajarea si decorarea palatului sunt realizate de pictori celebri precum Poussin, Romanelli sau Le Brun. Această dezvoltare a Luvrului este însă întreruptă brusc în anul 1678, când Ludovic al XIV-lea alege Versailles ca centru al puterii şi ca reşedinţă regală. Urmează o perioadă în care Luvrul va rămâne neschimbat până în secolul al XVIII-lea când o serie de proiecte de modificare sunt conduse de Ange-Jacques Gabriel şi Jacques-Germain Soufflot. Printre aceste proiecte este şi acela de a transforma palatul în muzeu, proiect ce începe în timpul lui Ludovic al XV-lea, însă ce va fi pus în practică abia o dată cu Revoluţia Franceză.